Ati vazut-o la televizor pe baba aia zbarcita pe care o carau jandarmii peste apa, pe umeri, ca pe o piesa de mobilier subreda... Pe fundal, acoperita in parte de capul ei cu ochi de un albastru sters si barbie tremuranda, se vedeau un petic dintr-un perete de chirpici naruit si un varf de gard itit din valuri.
Mai erau si copiii aia pe care parintii ii strangeau langa ei. In ochii pustanilor se putea citi ca apa Siretului a capatat, de acum, un alt inteles pentru ei. Nu mai e raul in care se zbenguiau in fundul gol, ci volbura care le-a naruit caminele si le-a aratat ca mama si tata sunt, si ei, uneori, neputinciosi.
Treceti cat puteti de repede peste imaginea tanarului care, din fata casei cu etaj, se plangea ca ajutorul de la stat, "doua bidoane cu apa minerala", e neinsemnat. Si peste povestile adevarate despre cei care au furat lopetile jandarmilor sau stateau cu mainile-n san in timp ce acestia munceau sa le salveze bunurile. Va propun sa lasam pentru mai tarziu si judecata autoritatilor care nu au intocmit hartile de risc sau comentariile asupra celor care au construit in zone inundabile ori nu si-au asigurat locuintele. Avem timp sa fim si aspri, si cinici si mai destepti decat altii.
E un moment potrivit, cred eu, sa dam o mana de ajutor. Dupa puteri, ca sa nu saracim, dar sa o facem. Conturile si locurile unde putem contribui cu ceva pentru cei pe care i-am vazut la televizor le gasim usor. Numai sa vrem!
(Foto: "ZIARUL DE BACAU")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu