Ieri dimineata, am avut ocazia sa urmaresc la televizor o stire despre un sat unde nu exista hoti. Intervievati de jurnalisti, satenii le-au spus ca in vatra lor nu stiu ce-i aia furt. Dovada sta faptul ca, zilnic, oamenii pun bani si lista de cumparaturi in sacose pe care le atirna de niste cuie, pe un gard. Furnizorul lor vine, citeste pomelnicele, umple plasele, ia banii, lasa restul si pleaca. Dupa treburile zilei, oamenii trec pe la locul cu pricina si-si recupereaza tostele doldora. Localitatea asta, cu oameni-minune, e in Romania, la poalele Apusenilor, undeva in zona Brad. Jurnalistii nu au vrut sa-i destainuie numele, parca pentru a o feri de lumea murdara care o inconjoara.
Acum patru-cinci zile, mi-am cumparat aragaz. Pe cel vechi l-am scos pe casa scarii, pina cind as fi avut ocazia sa-l duc la un centru de colectare. Alataieri seara, nevasta-mea m-a laudat ca-s harnic, c-am dus vechitura de pe holul blocului. Am tacut, am acceptat firitiseala, dar am deschis pe furis usa si mi-am aruncat un ochi pe scara. Na, c-avea dreptate, iar eu nici nu realizasem! Un binevoitor “speriase” ruginitu'. Cum o dai, cum o-ntorci, tot hotie se cheama. Dar am rasuflat usurat, c-am scapat eu de-o corvoada.
Nu stiu daca binefacatorul meu anonim (sau careva dintre apropiatii lui) citeste “Ziarul de Bacau” (unde a aparut acest articol) sau "Blogul lui Poe", dar ii transmit ca harbul scapa (bine de tot) gaz pe la ochiul din dreapta spate. Vinde-l, nene, la fier vechi si nu te incurca: e pericol de mare bum-bum! Fa-o, mai ales daca-mi esti, cumva, vecin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu