La ce-or mai fi buni parintii?!

Chiar asa! Ce nevoie mai avem de parinti, dupa ce ne-am incheiat socotelile cu ei?!

Ne-au dat viata, s-au bucurat de fiecare aniversare a noastra, au masurat la tocul usii centimetrii de la inaltimea carora am invatat sa privim tot mai de sus lumea... Ne-au purtat prin scoli atit cit au putut visa pentru noi si cit le-a dat voie buzunarul. Apoi ne-au dat drumul in lume. Maturi, dar inca prunci, am stiut instinctual ca atunci cind viata ne izbeste fruntea ori ne-mpiedica pasii de-un prag avem un loc unde sa ne retragem pentru a ne obloji ranile: sub aripa lor, a parintilor. Ca o duceau greu sau traiau in belsug, sanatosi sau macinati de vreo suferinta, parintii ne-au ascultat si, inca o data, ne-au suflat in pinze pentru a ne ajuta sa ne urmam calea. Copii sintem atita vreme cit avem parinti. Iar grija lor este sa ne fie noua bine, atit cit mai pot face oarece pentru noi. Si-o mustrare vine tot din dorinta de a ne impinge peste-un hop, si nu cu gind de a ne impotmoli.

Stiu ca nu in toate familiile de pe la noi stau astfel lucrurile. Dar e romaneste sa porti indeaproape de grija mladitelor, cit te tin puterile. Iar una dintre cele mai fierbinti rugi ale celor ce au mai mult un trecut decit un viitor este sa nu le fie povara urmasilor. Din nefericire, numai norocosii se petrec de pe asta lume fara a fi macinati, cu lunile sau chiar anii, de betesugurile batrinetii. Or, chinul e urit celor sanatosi, iar boala inraieste omul. De aici incep toate cele ce le vadesc unora dintre noi nimicnicia.

Sustinem ca ne tragem din romani, ca ne fierbe singe latin in vine. La romani, statuetele parintilor erau pastrate, dupa moartea lor, in altarul casei, alaturi de cele ale zeitatilor, drept ocrotitori ai familiei. La noi, inca pe cind esti in viata, dar ruinat de-o boala a trupului ori a mintii, esti de lepadat pentru cei pe care i-ai facut "oameni". Si esti facut uitat intr-un loc unde "cineva" va avea grija de tine. Astfel incit odraslele sa poata iesi in lume cu fruntea sus si impacate ca nu au sub ochi suferintele tale. Te sterg din memorie si se fac nevazuti.

Pentru muritori de-astia, ce nu vad ei, nu exista. Dar nu e asa. Despre doua cazuri de abandon povestesc, cu nume si adrese, medicii de la sectia Psihiatrie a Spitalului Judetean. Ma rog, o familie de "apartinatori" (ce ciudat suna cuvintul asta; nu l-am gasit in DEX!), rusinata de dezvaluirile cadrelor medicale, a venit sa-si ia "nebuna" acasa. O alta becisnica e inca acolo. Fiica sa a abandonat-o, iar fiul sau nu vrea sa stie de ea. Acum, copiii sint mari si au alte probleme.

Traian Basescu: un "roman curat"

Presedintele reinscaunat,Traian Basescu, si-a dat inca o data friu liber nervilor si s-a dat in stamba public. Un om rupt din popor si iubit de acesta tocmai pentru ca majoritatea romanilor se regasesc in felul sau frust de a fi.

Capul astei tarisoare, pe care fostii colegi din PD ni-l prezentau drept un voievod tradat de boieri, romanul neaos si de neinvins in bataliile politice, vizibil din oricare colt al Lumii de pe functia in care a fost cocotat, s-a gasit sa calce in picioare unul dintre simbolurile Uniunii Europene. Valorile Europei Unite sint demnitatea umana, libertatea, democratia, egalitatea, statul de drept si respectarea drepturilor omului. Iar deviza UE este "Unitate în diversitate" si reprezinta - alaturi de drapelul instelat, imnul "Oda bucuriei" si moneda euro - unul dintre simbolurile acesteia. Asta presupune ca trebuie sa cautam valorile, trasaturile etc. ce ne apropie (si sa le intelegem si acceptam pe cele care credeam ca ne despart) ca popoare unite de un interes comun. Rasismul este, evident, condamnat in toate statele membre ale Uniunii Europene. Si nu numai!

Traian Basescu este Presedintele Romaniei si este persoana publica. In afara de faptul ca se vrea "jucator", "perfect" si neimplicat in vreun scandal de coruptie gen "flota", casa din Mihaileanu si altele, domnia sa ar trebui sa stie ca este si omul care ne reprezinta, de la cel mai inalt nivel, pe noi, romanii, in lume. Atunci cind si-a asumat candidatura pentru Cotroceni, si-a asumat si faptul ca oricare cuvintel sau gest al sau poate fi si va fi interpretat in fel si chip de cei cu care va intra in contact, voit sau nu.

A eticheta o persoana, agasanta au ba, drept "tiganca imputita", din pozitia de presedinte al unui stat, este un eveniment care face cel putin inconjurul UE. Daca Traian Basescu imparte populatia Romaniei pe etnii, carora le ataseaza si epitete murdare, sa ne gindim ca astfel ii percepe si pe concetatenii maghiari, lipoveni, cehi, turci, tatari etc. si, de ce nu?, chiar si pe romani. Unde mai pui ca nici nu i-a pasat ca sotia i-a atras atentia ca "asta va fi stirea..." - "Sa fie!". La o zi dupa ce si-a dat friu liber la gura, adica ieri, Traian Basescu a iesit cu scuze publice adresate reporteritei jignite.

Exact ca-n pilda cu bunicul care batea cite un cui in usa ori de cite ori nepotul sau facea vreo gogomanie. Dupa ce tinarul s-a pus pe facut lucruri bune, cuiele au fost scoase, iar gaurile, chituite. Dar semnele au ramas...

Un atu in "mina" lui Basescu

Mii de bacauani au luat calea Iasiului duminica. Acolo s-a purtat "Batalia pentru Moldova" a celor doua tabere: cea pro si cea anti demiterea suspendatului presedinte.

Nu are importanta citi dintre noi au purces pentru a-l sustine sau darima pe Traian Basescu. Oricum, atit capii locali ai PSD si PRM, cit si cei ai PD si PLD sustin ca "ai lor au fost mai multi". Realitatea s-a distins din imaginile celor doua multimi adunate in buricul "tirgului Iesilor". Unde s-a vazut ca sustinatorii lui Traian Basescu au fost mai multi decit adversarii lor. Si, iarasi, nici aceasta evidenta nu poate fi definita ca fiind "foarte importanta", ca doar nu au iesit in strada toti moldovenii nostri pentru a-si face publica optiunea de vot (mama, ce vreme de gratarel a fost duminica!).

Vorbele aruncate, peste gurile cascate din multime, de liderii celor doua tabre - Mircea Geoana si Traian Basescu - ne-au demonstrat ca tot nu au ajuns la capitolul "de ce-s io mai bun". Au ramas, amindoi, la stadiul in care-si numara, unul altuia, hotii cu care se-nconjoara. Si gogomaniile. Basescu beneficiaza, totusi, de un avantaj in fata "concurentei". Care nu-i vizibil, dar e previzibil. Liderii partidelor care sustin demiterea atipicului presedinte isi indeamna adezantii sa voteze "DA". Probabil ca disciplinatul PSD isi va aduce la urne o mare parte dintre sustinatori. Celelalte partide din "coalitia anti-Basecu" nu au, insa, capacitatea de a se organiza in egala masura (in judet am avut ocazia sa vedem asta pe perioada tuturor campaniilor de pina acum). Asa ca... sa asteptam sa vedem care le este puterinta.

In acelasi timp, Traian Basescu nu are nevoie sa faca prea mari eforturi (oricum, sa stea locului nu-i e in fire). El beneficiaza - printre altele - de asa numita "incapatinare a investitorului", un fenomen usor de explicat. E ca atunci cind iti iei din magazin o pereche de pantofi (sa zicem) care, la un moment dat, iti plac la nebunie ori sint la moda. Chiar daca "dupa" te string, iti fac bataturi si te obliga sa cpasesti ca pe cioburi, iar apropiatii iti spun sa renunti la ei, nu o faci. Ci te incapatinezi sa-i porti. Ce te-ndeamna la a indura atare supliciu? Gindul ca ai investit in ei, cumparindu-i, si/sau faptul ca nu vrei sa recunosti ca nu mai poti, acum, sa-i suporti. A fost alegerea ta doar! Ceva de genul acesta e posibil sa vina si in ajutorul presedintelui suspendat. Cei care au investit in el - si l-au investit in functie - vor da pe "NU" la referendum. E cam greu de crezut ca liderii politici ii vor convinge pe romanii care i-au dat votul, in 2004, lui Traian Basescu sa se "descalte" de el pe 19 mai. De buna voie sau scrisnind, cei mai multi dintre acestia vor veni la urne cu un singur gind...

Prea putin despre Vanda Condurache

Nu am avut onoarea s-o cunosc foarte bine pe Vanda Condurache. Am intalnit-o in 2005 (2006?) si 2007, cu ocazia Galelor presei bacauane. Am avut placerea sa o ascult vorbindu-ne despre profesia de jurnalist si despre lucrarile cu care ne inscrisesem in concurs. Cu calmul si diplomatia omului care chiar si atunci cand te critica (sau mai ales atunci) iti trezeste interesul, nu iti raneste orgoliul. Si care te face sa apreciezi omul, profesionistul pe care il ai in fata.

Regret trecerea ei prematura in nefiinta asa cum regret faptul ca nu am avut prilejul de a o intalni si asculta si in alte imprejurari. De la colegii care au cunoscut-o, am aflat ca era o mare doamna a presei si un prieten de nadejde. Pacat! Si aproape incredibil... Spun asta pentru ca, desi nu am avut norocul de a ma numara printre prietenii sai, am considerat-o un om de la care ai ce sa afli. Si ce sa inveti.

Les misérables

Dupa un raid facut marti de colegii mei prin imprejurimile Bacaului, mi-a crescut inima de mindrie. Am aflat ca bacauanii iesiti la un gratar stropit s-au declarat hotariti sa nu lase pic de gunoi in urma lor.

Si nu au spus-o in fata oricui, ci in fata comisarilor de mediu care, insotiti de jandarmi, au vrut sa "vaza" cum pastreaza petrecaretii curatenia in zonele de agrement. Nu s-au dat amenzi, nici avertismente, ci doar saci menajeri, in care bacauanii sa adune resturile ce le vor ramine dupa distractie. Si chiar daca oamenii legii au dat peste gunoaie imprastiate ici si colo, au fost prompt informati de cei prezenti ca nu ei sint vinovati de "proaste manere", ci "altii", care nu au mai fost de gasit.

Oricum, unii dintre oamenii care se invirteau in jurul gratarelor au dat asigurari ca vor stringe si ce nu-i al lor. Nu simtiti un sentiment inaltator cind aflati cita dragoste de natura se ascunde in inimile bacauanilor nostri? Daca da, atunci uitati de el si reveniti cu picioarele pe pamint. Asa cum am facut, ieri, si eu, cind am aflat ce au gasit ecologistii in urma celor ce s-au "aerisit", pe ritmuri de manele, in zi de sarbatoare (nu-i punem pe toti in aceeasi oala, dar vorbim de o "covirsitoare majoritate").

Gabi Gritcu, seful Centrului Regional de Ecologie, ne-a spus ca a strins, in urma cu doar zece zile, o remorca de gunoaie de la coada lacului, din Serbanesti. Ieri, spre stupoarea sa, mormanul redevenise, deja, ceea ce a fost, ba chiar mai mult decit atit. Mult mai mult! Mizerie a ramas in toate locurile de agrement, in special in cele neamenajate. Insa, chiar daca nu sint pubele pentru a scapa de deseuri pe loc, e greu de crezut ca o familie produce mai multe resturi decit ceea ce si-a adus pentru consum.

Ca doar de aia se numesc "resturi"! Iar astea incap intr-un sac (eventual in pungile in care s-au aflat "delicatesele") care poate fi pus in portbagaj. Dar trebuie sa si vrei asta sau sa-ti pese de mediu. Sau sa tremuri de teama amenzilor. La noi, acestea se ridica la maximum 20 de milioane de lei, pentru persoane fizice. L-am auzit pe un functionar public ca nu-l lasa constiinta sa aplice o asemenea sanctiune "unui amarit iesit la un gratar cu familia".

In Occident, o amenda de mediu te "ustura" pina la lacrimi. La noi, iti dau lacrimile cind vezi ce ramine in urma "amaritilor iesiti cu familia la un gratar". Si de-al de astia fac si copii...