Chiar asa! Ce nevoie mai avem de parinti, dupa ce ne-am incheiat socotelile cu ei?!
Ne-au dat viata, s-au bucurat de fiecare aniversare a noastra, au masurat la tocul usii centimetrii de la inaltimea carora am invatat sa privim tot mai de sus lumea... Ne-au purtat prin scoli atit cit au putut visa pentru noi si cit le-a dat voie buzunarul. Apoi ne-au dat drumul in lume. Maturi, dar inca prunci, am stiut instinctual ca atunci cind viata ne izbeste fruntea ori ne-mpiedica pasii de-un prag avem un loc unde sa ne retragem pentru a ne obloji ranile: sub aripa lor, a parintilor. Ca o duceau greu sau traiau in belsug, sanatosi sau macinati de vreo suferinta, parintii ne-au ascultat si, inca o data, ne-au suflat in pinze pentru a ne ajuta sa ne urmam calea. Copii sintem atita vreme cit avem parinti. Iar grija lor este sa ne fie noua bine, atit cit mai pot face oarece pentru noi. Si-o mustrare vine tot din dorinta de a ne impinge peste-un hop, si nu cu gind de a ne impotmoli.
Stiu ca nu in toate familiile de pe la noi stau astfel lucrurile. Dar e romaneste sa porti indeaproape de grija mladitelor, cit te tin puterile. Iar una dintre cele mai fierbinti rugi ale celor ce au mai mult un trecut decit un viitor este sa nu le fie povara urmasilor. Din nefericire, numai norocosii se petrec de pe asta lume fara a fi macinati, cu lunile sau chiar anii, de betesugurile batrinetii. Or, chinul e urit celor sanatosi, iar boala inraieste omul. De aici incep toate cele ce le vadesc unora dintre noi nimicnicia.
Sustinem ca ne tragem din romani, ca ne fierbe singe latin in vine. La romani, statuetele parintilor erau pastrate, dupa moartea lor, in altarul casei, alaturi de cele ale zeitatilor, drept ocrotitori ai familiei. La noi, inca pe cind esti in viata, dar ruinat de-o boala a trupului ori a mintii, esti de lepadat pentru cei pe care i-ai facut "oameni". Si esti facut uitat intr-un loc unde "cineva" va avea grija de tine. Astfel incit odraslele sa poata iesi in lume cu fruntea sus si impacate ca nu au sub ochi suferintele tale. Te sterg din memorie si se fac nevazuti.
Pentru muritori de-astia, ce nu vad ei, nu exista. Dar nu e asa. Despre doua cazuri de abandon povestesc, cu nume si adrese, medicii de la sectia Psihiatrie a Spitalului Judetean. Ma rog, o familie de "apartinatori" (ce ciudat suna cuvintul asta; nu l-am gasit in DEX!), rusinata de dezvaluirile cadrelor medicale, a venit sa-si ia "nebuna" acasa. O alta becisnica e inca acolo. Fiica sa a abandonat-o, iar fiul sau nu vrea sa stie de ea. Acum, copiii sint mari si au alte probleme.
Stiu ca nu in toate familiile de pe la noi stau astfel lucrurile. Dar e romaneste sa porti indeaproape de grija mladitelor, cit te tin puterile. Iar una dintre cele mai fierbinti rugi ale celor ce au mai mult un trecut decit un viitor este sa nu le fie povara urmasilor. Din nefericire, numai norocosii se petrec de pe asta lume fara a fi macinati, cu lunile sau chiar anii, de betesugurile batrinetii. Or, chinul e urit celor sanatosi, iar boala inraieste omul. De aici incep toate cele ce le vadesc unora dintre noi nimicnicia.
Sustinem ca ne tragem din romani, ca ne fierbe singe latin in vine. La romani, statuetele parintilor erau pastrate, dupa moartea lor, in altarul casei, alaturi de cele ale zeitatilor, drept ocrotitori ai familiei. La noi, inca pe cind esti in viata, dar ruinat de-o boala a trupului ori a mintii, esti de lepadat pentru cei pe care i-ai facut "oameni". Si esti facut uitat intr-un loc unde "cineva" va avea grija de tine. Astfel incit odraslele sa poata iesi in lume cu fruntea sus si impacate ca nu au sub ochi suferintele tale. Te sterg din memorie si se fac nevazuti.
Pentru muritori de-astia, ce nu vad ei, nu exista. Dar nu e asa. Despre doua cazuri de abandon povestesc, cu nume si adrese, medicii de la sectia Psihiatrie a Spitalului Judetean. Ma rog, o familie de "apartinatori" (ce ciudat suna cuvintul asta; nu l-am gasit in DEX!), rusinata de dezvaluirile cadrelor medicale, a venit sa-si ia "nebuna" acasa. O alta becisnica e inca acolo. Fiica sa a abandonat-o, iar fiul sau nu vrea sa stie de ea. Acum, copiii sint mari si au alte probleme.
